Sparanghel (40 seminte) de sparanghel soi Mary Washington, Agrosem

Descriere

Sparanghel soi Mary Washington seminte de sparanghel, Agrosem

Pachet: aprox 40 de seminte (1 gr)

Planta perena care creste timp indelungat in acelasi loc. In cel de al doilea an se formeaza doua radacini carnoase care formeaza partea comestibila. Radacinile fragede si zemoase se recomanda sa fie culese in fiecare zi. Fructul este potrivit pentru supe, mancaruri gatite si garnituri, consumandu-se tulpinile zemoase si tinere, reprezentand un element dietetic de valoare, cu continut mare de proteine, hidrocarburi si vitamine. Inainte de a fi consumate se pastreaza intr-un loc racoros si intunecos.O cultura de sparanghel se foloseste 15-20 de ani.

Insamantare: Semintele sunt semanate acoperit pentru a produce rasaduri in luna februarie, si in aer liber la sfarsitul lui martie-inceputul lui aprilie.Transplantare din iunie pana in august.

Distanta 20-25 cm.Adancime 1-1.5 cm.

Specificatii tehnice:

• Adancime 1-1,5 cm
• Insamantat incepand cu luna februarie, martie-aprilie
• Norma de insamantat 1 Kg/hectar
• Tipuri de productie din seminte

Generalitati:

• Continut 60 seminte/gram
• Greutate 1,5 grame
• Plantare iunie-august
• Recoltare al doilea an - aprilie

Sparanghel – tot ce trebuie sa stii
Autor: Otilia Dovancescu | Publicat pe 10.06.2017, actualizat la 31.01.2020, in Casa si gradina
Sparanghel – tot ce trebuie sa stii
Sparanghelul este o planta perena care poate trai pana la 20 de ani si se poate cultiva in doua moduri: sparanghel alb si sparanghel verde.

In România, sparanghelul a fost introdus in cultura in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, mai cu seama in jurul marilor orase: Bucuresti, Cluj, Craiova, Arad, Timisoara. In prezent, cultura de sparanghel este ca si inexistenta, fiind intalnit numai intamplator la unii gradinari individuali, care stiu cum sa-l aprecieze si sa-l consume.

La no gasiti seminte de sparanghel de calitate la cel mai bun pret!

Sparanghel - alb sau verde

In general sparanghelul este o planta care necesita mai multa atentie, de aceea trebuie sa tinem cont de cateva lucruri:

Solul: sparanghelul prefera solurile usoare, nisipoase sau semi nisipoase, bine drenate.

Temperatura: planta de sparanghel este o specie rezistenta la fluctuatii de temperatura, suportand cu bine chiar si iernile reci.

Apa: nu suporta umezeala, se va uda moderat doar in caz de necesitate.

Lumina: daca se cultiva ca sparanghel verde nevoia de lumina este ridicata, de preferat terenuri cu expozitie sudica; sparanghelul alb trebuie ferit de lumina solara pentru a nu se inverzi.

Sparanghel – Obtinerea materialului saditor

Putem alege doua metode de cultivare a sparanghelului si anume: prin seminte sau coroane (radacini).

Prin seminte – procesul dureaza mai mult si nu ne ofera siguranta unei culturi uniforme.

Prin aceasta metoda se obtin puieti ce pot fi transplantati pentru infiintarea unei culturi noi. Astfel, terenul se pregateste din toamna prin aratura adanca si primavara se discuie si se niveleaza. Insamantarea se face in luna aprilie cand temperatura solului depaseste 15 grade C. Semintele se pun pe santuri adanci de 3-4 cm, distantate la 30 cm, cu 5-7 cm intre seminte pe rand. Apoi se uda moderat. Plantele vor rasari in 20-25 zile.

Prin coroane (radacini) – primavara devreme, se imparte planta in 3-4 lastari cu radacini independente si se vor taia la nivelul radacinii.

Sparangheul verde se cultiva pe teren drept, pentru cel alb terenul se va bilona pentru a impiedica patrunderea luminii la lastari, iar acestia raman albi pana cand ajung la suprafata solului cand vor fi recoltati.

Sparanghelul se cultiva pentru lastarii sai etiolati, care se obtin normal in lunile aprilie-mai, fiind consumati ca preparate speciale (fine si scumpe) sau sunt folositi de industria alimentara pentru conserve. Valoarea alimentara a acestora este deosebita, fiind vorba de lastari in plina crestere, pe baza substantelor de rezerva din rizom. Fiind vorba de o specie perena si de infiintarea unor plantatii de lunga durata, in tehnica culturii se disting doua etape esentiale, care determina, cel mai adesea, specializarea unitatilor producatoare: producerea materialului saditor si infiintarea si intretinerea culturilor.

Producerea puietilor – se face, de regula, in pepiniere specializate, de catre case producatoare, cu traditie in selectia si inmultirea sparanghelului. De calitatea puietilor (grife) depinde in cea mai mare masura reusita plantatiilor. Sortarea materialului are loc pentru indepartarea plantelor bolnave si pe cat posibil, a celor femele, considerate ca fiind mai putin productive. Pentru producerea puietilor (grifelor) se foloseste o samanta corespunzatoare standardelor, cu facultatea germinativa de minimum 70% si nu mai veche de 3 ani. Temperatura solului, pentru a asigura o buna germinatie a semintelor, trebuie sa fie de cel putin 10 grade Celsius, optim 20-30 si maximum 32 de grade Celsius. In pepiniere se realizeaza un asolament de 4 ani, pentru prevenirea contaminarii solului si a puietilor cu Rizochtonia si Fusarium (boli specifice). Pregatirea terenului se refera la fertilizarea de baza, care trebuie sa fie moderata, ca si la cea faziala, fara a depasi 50-60 de kilograme de azot la hectar, iar fosforul si potasiul se administreaza in functie de analizele solului, dupa ce terenul se ara adanc, la 30-32 cm si se pregateste la suprafata un pat germinativ corespunzator.

Epoca de semanat este primavara, cand temperatura solului se situeaza peste 10 grade Celsius, respectiv in lunile martie-aprilie, pentru producerea puietilor de 1 si 2 ani. Pentru puietii care urmeaza a se livra la 18 luni, semanatul se face in lunile iunie-iulie. Pregatirea semintei inainte de semanat include tratarea semintelor cu substantele indicate de catre specialistii fitopatologi. In unele cazuri, mai ales la semanatul tarziu, este bine ca semintele sa fie stratificate inainte de semanat sau bine umectate.

Metoda de semanat 

pentru pepinierele specializate, semanatul se face mecanic, in randuri de 45 cm interval, asigurandu-se 12 seminte la metrul liniar, corespunzator unei desimi de 240.000 de seminte la hectar. Pe suprafete mici se va semana manual, respectand aceleasi distante. Norma de semanat este de 6 kilograme de samanta conditionata la hectar. Lucrarile de ingrijire a culturii constau, in principal, in: combaterea patogenilor (rugina); combaterea daunatorilor specifici (musca sparanghelului, crioceridele, in special – Crioceris aspargi) cu substantele recomandate de specialistii fitosanitari; combaterea buruienilor, prin erbicidarea preemergenta si substantele recomandate de inginerii agronomi, ca si prin prasile repetate si irigare, in conditii de seceta. Recoltarea puietilor se realizeaza in functie de data semanatului, adica la un an pentru puietii destinati profesionistilor si mai rar, la 18 luni sau 2 ani, pentru amatori. Scoaterea puietilor se face mecanic, cu lama de dislocare. Apoi se strang, se sorteaza si se fac legaturi. Se pastreaza pana la livrare in depozite, asezati in strat subtire sau in incaperi diferite, racoroase si ventilate, fara insa a fi expusi curentilor reci sau inghetului. Productia de puieti de calitate se ridica la 150-200.000 la hectar.

Infiintarea plantatiei de sparanghel

Fertilizarea de baza se face pentru o plantatie de lunga durata, administrand: gunoiul de grajd bine descompus, 60-80 de tone la hectar; superfosfat – 400 kilograme la hectar; sulfat de potasiu descompus – 200 kilograme la hectar. Pe solurile acide se administreaza si 300 de kilograme de amendamente cu calciu la hectar. Pregatirea terenului se realizeaza prin desfundat, la adancimea de 35-40 cm, cu care ocazie se incorporeaza si ingrăsamintele administrate anterior.

Pregatirea de primavara, timpuriu, se face prin lucrarea cu combinatorul si graparea, pentru afanare si distrugerea buruienilor. Deschiderea santurilor de plantare se face la interval de 1,4 -1,5 metri unul de altul, in functie de cerintele masinilor utilizate in continuare. Orientarea santurilor se face, daca este posibil, pe directia nord-sud. Dimensiunile santurilor: adancime de 35 cm, latime de 35-40 cm si lungime in functie de teren.

Pregatirea santurilor de plantare prin: mobilizarea solului pe fundul santului, cu cazmaua, la adancimea de 10-15 cm; distribuirea de gunoi de grajd bine descompus, in strat de 10 cm grosime; crearea pe fundul santurilor a unor biloane de 7-8 cm inaltime, in vederea plantarii; pichetarea locurilor pentru plantare, longitudinal, pe mijlocul santului, la 40-50 cm interval, prin infigerea unor picheti de lemn. La distante de 1,4-1,5 metri intre randuri si 40-50 cm intre plante pe rand se asigura o desime de 17,5-18 mii plante la hectar. Numarul de plante la hectar influenteaza in mare masura productia ce se va realiza. Fasonarea puietilor la plantare se refera la inlaturarea, prin taiere, a radacinilor rasucite si subtiri, scurtarea radacinilor prea lungi. Tratarea puietilor, inainte de plantare, impotriva rizoctoniozei cu hipoclorit de sodiu sau potasiu timp de 10-15 minute, dupa care urmeaza tratamentul impotriva fuzariozei, prin imbaierea puietilor intr-o solutie recomandata de catre specialistii fitosanitari.
Plantarea puietilor se face prin urmatoarele operatii succesive: asezarea puietilor in dreptul pichetilor de pe sant, pe directia randului, cu radacinile cat mai rasfirate; acoperirea radacinilor cu un strat de pamant, de 6 cm grosime; presarea cu mana a stratului acoperitor, pentru un contact cat mai bun al radacinilor cu solul; udarea puietilor plantati, cu circa 2-5 litri de apa, in functie de umiditatea

Lucrari de ingrijire a plantatiei

De la infiintare pana la intrarea in productie (care are loc in anul al treilea) sunt necesare urmatoarele lucrari:
Anul I: completarea golurilor; udatul, rar si numai in cazuri de seceta extrema; plivitul; cosirea tulpinilor in toamna; acoperirea randurilor plantate cu gunoi paios sau cu frunze; acoperirea treptata a santurilor cu pamant, astfel ca pana in toamna primului an santul sa ramana necompletat numai pe o adancime de 10 cm;

Anul al II-lea: aceleasi lucrari ca in anul I; completarea santurilor pana la nivelul suprafetei terenului;

Anul al III-lea: aceleasi lucrari ca in anii I si II; primavara, se fertilizeaza prin incorporarea, o data cu prima prasila, a 20 de tone de gunoi de grajd bine descompus; confectionarea biloanelor pe directia randurilor de plante, cu inaltimea de circa 35 cm, pentru a asigura conditii pentru inalbirea lastarilor care vor creste.

sparanghel

La sparanghelul verde nu este necesara confectionarea de biloane pentru ingalbenire, ci numai pentru sustinerea plantelor, la o inaltime redusa, de 10-15 cm. Pentru devansarea productiei se pot aplica mai multe metode: mulcirea biloanelor, primavara timpuriu, in cursul lunii martie, cu folie de P.E. neagra, de 30-50 microni grosime sau alte folii; prin confectionarea de tuneluri din folie de mase plastice, cu aportul caldurii solare; cultivarea in bacuri in incinte climatizate, asemanatoare sistemului de fortare a andivelor; cultivarea in solarii incalzite, in sistem foarte intensiv (Belgia, Olanda si Franta).

Sparanghel – Lucrari de ingrijire

In primii 3 ani, care sunt fara recolta efectuam urmatoarele lucrari:

udare, doar daca este seceta
plivirea buruienilor
completarea treptata cu pamant a santurilor
toamna se cosesc tulpinile
In primavara celui de al 3-lea an de la plantare pentru sparanghelul alb se biloneaza randurile pana la inaltimea de 30 cm cu pamant bine maruntit pentru a impiedica patrunderea luminii solare – lastarii cresc si raman etiolate (albi); pentru obtinerea sparanghelului verde nu efectuam bilonarea.
Sparanghel – Boli si daunatori
sparanghel

Rugina: boala apare pe toate partile aeriene ale plantei. Primele simptome apar primavara de timpuriu, de regula in aprilie-mai, pe lastarii tineri si pe tulpini, sub forma unor pete putin proeminente, galbene-portocalii, ovale, dispuse izolat sau in grupuri – picnidiile si edidiile ciupercii. In preajma infloririi, la circa 2-3 saptamani de la aparitia ecidiilor, se formeaza numeroase pustule oval-alungite, prafoase, brune-roscate, constituite din uredosporii ciupercii. In conditii favorabile, numarul lor este atat de mare, incat conflueaza si formeaza pe tulpini, pustule lungi, de 1-2 cm. Spre sfarsitul verii apar numeroase pustule negricioase, dispuse in siruri, alcatuite din teleutosporii ciupercii. Aceste pustule sunt acoperite la inceput de epiderma, care mai tarziu se sfasie. Atacurile intense determina ingalbenirea, ofilirea si uscarea prematura a plantelor.

Rugina se combate cu Teldor.

Productivitate:

Are o perioada lunga de productie de pana la 20 de ani si se pot obtine 3-5 t / ha.

Sparanghel – Recoltare
sparanghel recoltare

Sparanghelul se recolteaza in perioada 15 mai – 15 iunie, cand iese la suprafata biloanelor si se taie la 20 – 22 cm. Se face o gropita langa lastar si se va taia a lungimea potrivita cu ajutorul unei unelte speciale.

Recoltarea sparanghelului verde este mult mai usoara cu singura grija de a nu lasa solzii care acopera lastarii sa se desfaca.

Sparanghelul este o planta cu perisabilitate ridicata, ramane proaspat 3 – 4 zile la temperaturi de 2-5 grade C.

Epoca de recoltare: la culturile de sparanghel in camp deschis, recoltarea incepe in al II-lea an de la infiintarea plantatiei si se efectueaza dupa aceea in fiecare an.

Durata recoltarii: in anul trei, perioada de recoltare este de 20 de zile, iar in anii urmatori poate ajunge chiar la 40 de zile.

Sparanghel - recoltare

Tehnica de recoltare este in functie de tipul de sparanghel, astfel:
la soiurile pentru lastari inalbiti, recoltarea se face in fiecare dimineata, manual, deschizand o gropita in jurul lastarului care a ajuns sa impinga la suprafata bilonului si apoi se sectioneaza lastarul de la baza cu ajutorul unor cutite speciale. Dupa scoaterea lastarilor, se reface bilonul, locul se umple cu pamant, manual sau mecanic si se niveleaza. Este important ca recoltarea lastarilor inalbiti sa se produca inainte ca varful acestora sa depaseasca nivelul solului din bilon. Imediat dupa sectionare, lastarii etiolati se pun in cosuri umbrite cu panza, pentru a nu fi expusi la lumina.

sparanghel
La soiurile pentru lastari verzi, recoltarea se face cand acestia au lungimea de 18-25 cm (in functie de soi) inainte ca solzii acoperitori ai lastarilor sa se desfaca. La aceste tipuri de soiuri se poate face si recoltarea mecanizata.

Conditionarea recoltei este masura prin care lastarii recoltati se sorteaza dupa lungime si grosime, se egalizeaza in functie de varful lor, sectionand segmentele bazale si se fac legaturi de 0,5-1 kilograme. Lastarii sunt foarte perisabili, fiind necesar ca intre recoltare si desfacere sa fie un interval cat mai scurt, asigurandu-se temperaturi reduse in spatiile de conditionare, mijloacele de transport, spatiile de vanzare. Pentru industrializare se folosesc atat lastari sortati (conserve speciale), cat si segmente bazale (subproduse cu sparanghel).

Gandacul albastru la sparanghel cel mai mare daunatorsparanghel
Gandacul albastru este cel mai important dar si cel mai frumos daunator al sparanghelului. Singurul inamic al lor, viespea sparanghelului, este distrusa chiar de insecticidele care apara sparanghelul.

Larva gandacului se hraneste cu sparanghel, pe cand larva viespii se dezvolta in interiorul sparanghelului.

Viespea (Tetrastichus asparagi) se hraneste initial cu ouale gandacului apoi isi depune ouale proprii in larvele gandacului albastru al sparanghelului. Larva viespii se dezvolta in larva gandacului in cateva saptamani. Prin distrugerea larvelor si a oualor gandacului albastru al sparanghelului, viespea reuseste sa decimeze populatia de gandaci, dar insecticidul de protectie al sparanghelului nu face bine nici viespii.

Rudenii ale daunatorilor
Astfel, unul din daunatorii sparanghelului, este gandacul albastru comun al sparanghelului (Crioceris asparagi) care face parte din familia gandacilor frunzelor (Chrysomelidae). La noi traiesc, din neamul Crioceris asparagi, 7 specii.
Cele mai raspandite sunt Crioceris merdigera, Crioceris duodecimpunctata, Crioceris quatuordecimpunctata si Crioceris quinquepunctata.

Este destul de raspandit in Europa centrala si cea de sud, dar in nord il intalnim, doar in Danemarca si in sudul Suediei. Din cand in cand este semnalat si pe insula Marii Britanii. Este originar din Europa, dar il intalnim deja si in Canada, USA si Asia.
Marimea corpului este de 6 mm, iar elitrele au culoarea negru albastrui si au cate 3 pete galbui. Marginile elitrelor si carapacea sunt de culoare rosie. Picioarele sunt negre. Ouale au dimensiuni de 2 mm lungime, culoare inchisa si stau vertical, pe un punct de pe tulpina sparanghelului. Larva are cca 7 mm lungime, este de culoare gri cu pete negre pe abdomen.

Anual se dezvolta doua generatii de gandac albastru al sparanghelului, primavara si la sfarsitul verii. Adultii ierneaza in sol sau sub bucati de vegetatie putreda. Primavara isi aseaza ouale pe tulpinile de sparanghel, din care se va dezvolta prima generatie de gandaci. A doua generatie apare in august. Eclozarea oualor tine 3-8 zile, iar larvele se dezvolta in 15-20 de zile. Intre timp, consuma diferite parti ale sparanghelului si isi mascheaza corpul cu fecale. Cand se termina ciclul de dezvoltare al larvelor, coboara de pe tulpina plantei si se transforma in nimfe in sol.

Cele mai mari daune sunt produse de larve, care rod toate partile verzi ale plantei impiedicand astfel fotosinteza.

sparanghel

Prevenire prin taiere
Putem impiedica dezvoltarea unei noi generatii de gandaci, prin taierea tulpinilor. La sfarsitul verii si inceputul toamnei, taiem tulpinile cu o foarfeca lunga sau un harlet ascutit. Resturile taiate trebuie arse.

Combaterea gandacului albastru al sparanghelului cu substante insecticide.