Sangele Voinicului curgatoare mix (3 g) flori Lathyrus divers colorate si cu parfum intens, Agrosel
Descriere
Sangele Voinicului curgatoare mix (3 g) flori Lathyrus divers colorate si cu parfum intens, Agrosel
Ambalaj: 3 gr
Denumire oficiala: Lathyrus odoratus pendula
Denumire populara: Sangele Voinicului, Mazariche parfumata
Genul Lathyrus include circa 150 specii anuale şi perene originare din zonele temperate. Dintre acestea cea mai cultivată ca plantă anuală este specia Lathyrus odoratus L. – măzăriche parfumată, sângele voinicului.
Planta este uşor păroasă şi are creştere volubilă, atingând o înălţime de 150–200 cm. Frunzele sunt paripenat–compuse, alcătuite din 2 perechi de foliole ovale, cu vârful acuminat; fiecare frunză se termină cu un cârcel mare cu care planta se prinde pe suporţii de susţinere. Florile sunt mari, cu 2 petale, grupate câte 2–6 în vârful unui peţiol lung, prins la subsoara frunzelor. Coloritul florilor este foarte variat, fiind întâlnite nuanţe foarte diferite de roşu, roz, alb, albastru, violet, galben, oranj. Florile sunt foarte intens şi plăcut parfumate şi înfloresc în intervalul mai–iulie.
Lathyrus solicită soluri uşoare, profunde, fertile, bine drenate. Prezintă o plasticitate mare în privinţa pH-ului, de la 6,0 la 7,5.
Nu suportă căldurile mari, uscăciunea atmosferică şi seceta, dar nici ploile reci şi de lungă durată.
Înmulţirea şi cultura
Se înmulţeşte prin seminţe semănate direct la locul de cultură în cursul lunilor martie si aprilie, în rânduri sau cuiburi distanţate la 25–50 cm, în funcţie de vigoarea soiului. Temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor este 15–16 °C, plantele răsar în 10–12 zile de la semănat.
Se aplică lucrările curente de îngrijire:
- udatul (este de preferat udatul direct pe brazdă, întrucât udatul prin aspersie favorizează îngălbenirea frunzelor şi atacul de făinare); f
- fertilizarea fazială cu soluţii de îngrăşăminte complexe 0,1–0,2 %, la interval de 2–3 săptămâni;
- tratamentele fitosanitare;
- afânarea solului şi distrugerea buruienilor.
La acestea se adaugă lucrarea de susţinere a plantelor, folosind tutori şi sârme sau sfori pe care se dirijează plantele.
