Puiet de nuc, pom fructifer nuc, cu fructe pana la 3-5 cm diametru, Yurta

Descriere

Puiet de nuc, pom fructifer nuc, fructele pana la 3-5 cm diametru, Yurta

Ambalaj: 1 puiet

Inaltime planta: 1 m

Forma: arbore ce poate creste până la 30 m înălţime, cu tulpina scurtă, uneori gâlmoasă. Are înrădăcinare pivotantă, iar rădăcinile laterale ajung până la 10 m.

Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu 5-9 foliole.

Florile: masculii în amenţi cilindrici de 8-10 cm, cele femele terminale, grupate câte 1-4.

Fructele: drupe sferice sau elipsoidale, de până la 3-5 cm diametru.

Cerinţe: nu este pretenţios faţă de sol, iubeşte expoziţiile însorite, calde.

Nucul creste in plina lumina, are nevoie de un pamant bine drenat, bogat in substante nutritive, are cerinte ridicate fata de apa nu ii place un teren uscat.

Putini sunt cei care cunosc faptul ca frunzele de nuc produc o substanta numita juglona care in timp se acumuleaza in sol, facand imposibila viata altor plante sub nuc.

La inceputul toamnei o data cu inceputul ploilor juglona ajunge in sol, se scurge de pe frunze si impreuna cu frunzele cazute la sol incepe sa se acumuleze. Apa de ploaie scursa de pe frunzele nucului nu poate fi oprita sa cada pe sol si astfel  nu se poate preintampina ajungerea juglonei pe sol in acest mod. Nivelul de juglona acumulata numai din apa de ploaie nu poate atinge un nivel toxic ridicat.

Daca frunzele sunt lasate pe sol peste iarna, nivelul de toxicitate va fi ridicat si solul de sub nuc va deveni toxic. Pentru a preveni intoxicarea solului de sub nuc va trebui sa indepartam periodic frunzele ce cad la sol.

Perioada de viata a nucului este in medie intre 3 si 400 de ani si va rodi pentru prima data la varsta de 10 ani.

Dupa taierea nucului, pe locul eliberat se dezvolta bine fagul si mesteacanul. Pe locul in care a fost o vreme indelungata un nuc si nu s-au luat masuri impotriva intoxicari cu juglona, nu se recomanda plantarea pomilor fructiferi 5-10 ani.

Infiintare plantatie nuc

Primii ani de la infiintarea plantatiei de nuc sunt determinanti pentru reusita prinderii lor. Nucul are in  primul an o crestere mai redusa a partii aeriene, deoarece pomii de nuc au nevoie de mai mult timp decat alte specii fructifere pentru a se adapta la noul teren, uneori chiar de 3 ani. In al doilea an ritmul de dezvoltare al nucilor este mai mare.

Formarea trunchiului este posibila inca din primul an de plantare in locul definitiv din livada, iar in anul doi se poate forma coroana definitiva.

Pregatirea terenului inainte de plantare  trebuie inceputa cu o aratura la o adancime de 35-40 cm,  urmata de o nivelare, maruntire si afanare buna a solului. Lucrarea adanca a solului este foarte importanta pentru că decompacteaza straturile adanci tasate ale solului, permitand in viitor radacinilor sa se dezvolte mai usor.

Scoaterea din pepinieră a nucilor si replantarea in livada le provoaca pomilor un stres care este depasit cu atât mai usor cu cat solul este mai fertil si bogat in materie organica. Pentru acest lucru este necesara introducerea in groapa de plantare a gunoiului de grajd bine putrezit. Incorporarea gunoiului de grajd bine putrezit in groapa de plantare are drept rezultat o crestere foarte bună chiar din primul an al pomilor, o mai buna lemnificare si rezistenta la inghet in cursul iernii care urmeaza dupa primul an de vegetatie.

Dupa scoaterea pomilor din pepiniera radăcinile trebuie să fie permanent umede, iar in noaptea dinaintea plantării pomii trebuie pusi intr-un vas cu apa pentru rehidratarea completa a radacinilor. Daca nucii au fost achizitiomati cu radacina nuda, inainte de plantare radacinile se scurteaza cat mai putin, indepartand doar partile vatamate.

Distanta de plantare  poate fi de 6×6 sau 8×8 m iar dimensiunile gropilor la plantare variază în functie de teren si pregătirea terenului. Dacă nu s-a putut ara, gropile se vor face de cel putin 1,5×1,5×0,70 m.

Inmultirea la nuc

Inmultirea nucului prin altoire produce o reducere a inaltimii pomilor, care da posibilitatea infiintarii unor plantatii cu densitati sporite la unitatea de suprafta, cu productii mari de fructe de calitate superioara.

Inmultirea pe cale vegetativa prezinta dezavantajul transmiterii unor boli virotice. Pentru a diminua acest efect negativ se vor folosi la inmultire numai plante lipsite de boli virotice. Altoirea nucului este mai dificila decat la celelalte specii pomicole datorită marimii maduvei, afluxului mare de seva in timpul altoirii, grosimea si taria fibrelor libero-lemnoase precum si datorita oxidarii rapide a taieturilor din cauza continutului in substante tanoide.

De asemenea, reusita altoirii in camp este conditionata de realizarea temperaturii optime la punctul de altoire, lucru care nu se poate obtine in fiecare an, in Romania. Pentru altoirea din iulie – august recoltarea ramurilor altoi se face in ziua efectuarii altoirii cât mai de dimineata, se depoziteaza cu varful in jos, in pozitie verticala la temperatura de – 1° C ; + 4° C in saci de plastic. Ramurile altoi trebuie sa fie sanatoase, rotunde ca sectiune, cu muguri viabili bine dezvoltati si internodiile scurte de 5 – 6cm.