Clematis este un gen ce cuprinde aproximativ 300 de specii de plante ornamentale agatatoare, din familia Ranunculaceae. Sunt originare din Europa si Asia. In unele regiuni, anumite specii sunt considerate invazive. Denumirea genului provine din greaca veche, “klematis” facand referire la o planta cataratoare. 

Formeaza tulpini agatatoare lemnoase, mai sensibile la inceput si viguroase la maturitate. Speciile caracteristice climatului temperat au frunzisul caduce, in timp ce unele specii din climatul cald au frunzisul persistent. Frunzele au dispunere opusa pe ramuri si sunt compuse. Prezinta petioluri care se curbeaza si se prind de suporturi. Genul cuprinde si specii arbustive sau erbacee. Perioada de inflorire si pozitionarea inflorescentelor pe planta difera in functie de specie.

Se intalnesc in gradini si parcuri, pe ziduri, garduri sau structuri, fiind foarte apreciate pentru desimea frunzisului si abundenta florilor. Este crescuta ca planta decorativa inca din secolul 17 (China), iar in Europa din secolul 18. 

Clematite - cerinte

Clematitele cu flori mari cresc cel mai bine intr-un sol umed (dar nu cu exces de apa), fertil, bogat in humus si calciu. pH-ul optim in sol este de 6-7 (pH neutru). Pentru a imbunatati fertilitatea solului, la plantare se poate adauga turba imbogatita cu minerale. Atentie! Nu adaugati turba acida in gropile in care plantati clematite! 

Clematitele evolueaza cel mai bine daca au pamantul de la baza umbrit (mai rece) si partea superioara a plantei expusa in plin soare. Soiurile de clematite care au cerinte mai mari fata de soarele intens sunt cele cu floare inchisa la culoare - flori albastre, violet sau rosii. De asemenea, soarele intens este foarte benefic pentru clematitele cu floare dubla. Exista varietati de clematite care pot sa creasca si sa infloreasca frumos chiar si in locurile semiumbrite. Sau chiar pot fi conduse pe pereti cu orientare nordica. Acestea sunt varietati cu flori colorate in culori deschise sau specii de clematite cu flori de dimensiuni mai mici, cum ar fi Clematis alpina sau Clematis macropetala. 

Atentie! Clematitele sunt sensibile la seceta si la aerul uscat. De asemenea, nu trebuie sa plasam clematitele in locuri cu vant puternic sau constant. 

Suporturi pentru clematite

Clematitele pot fi dirijate pe garduri, ziduri sau pe suporturi specifice gradinilor (pergole, arcade, scarite, arbori etc.).

Rezistenta la ger

In conditiile climatice ale Romaniei, clematitele sunt in general plante rezistente la geruri. Cu toate acestea, exista riscuri legate de anumite situatii particulare, cum ar fi ingheturile tarzii de primavara.

Plantarea clematitelor

Cel mai usor de plantat sunt clematitele achizitionate in ghiveci. Asta inseamna ca au radacini bine dezvoltate, care vor asigura o prindere foarte buna dupa plantare. In plus, avand radacinile destul de dezvoltate in ghiveci, clematitele se pot planta incepand cu luna aprilie, pana in luna noiembrie.

Este bine sa plasam intr-un vas cu apa ghiveciul inainte de plantare. Il putem tine acolo timp de 10 minute, pentru ca pamantul din ghiveci sa se hidrateze bine. Dupa hidratare, se va indeparta ghiveciul, avand grija sa nu destramam balotul de pamant in care se afla planta.

Se sapa o groapa cu dimensiunile de 60X60X60 cm (latime, lungime, adancime). Este bine ca la baza gropii sa se puna pietre, care vor ajuta la drenarea apei. Se adauga in groapa pamantul care a fost scos. Acesta poate fi amestecat cu un sac de turba (de 5 sau 10 litri) din comert. Folositi turba imbogatita cu minerale (N, P, K..etc), dar care sa nu fie acida. Adaugarea turbei nu este obligatorie, dar ajuta la nutritia plantei si este asigurata o dezvoltare armonioasa.

Clematita se planteaza in groapa cu 5-10 cm mai adanc decat era plantata in ghiveci. Poate groapa va va parea mare. Dar este indicat sa fie asa, chiar daca ghiveciul este mai mic. Prin saparea unei gropi mai mari, se asigura o cantitate mai mare de pamant afanat, care va fi explorat mai usor de catre radacini.

Ingrijirea clematitelor

Dupa plantarea clematitei, prima masura de ingrijire ar fi mulcirea plantei. Mulcirea este masura prin care acoperim pamantul de la baza plantei - cu rumegus sau resturi de scoarta. Mulcirea se poate realiza si cu plastic, dar aspectul nu este prea grozav. Prin aceasta masura mentinem umiditatea la baza plantei, asigurand in acelasi timp si o temperatura adecvata (iarna protejam de inghet si vara protejam de razele puternice ale soarelui).

O alta masura de ingrijire a clematitei este asigurarea umiditatii. Clematitelor le place pamantul umed. De asemenea, baltirea apei este un factor nociv. Asta inseamna ca nu vom exagera cu udarile. Vom uda doar cat este nevoie pentru a tine pamantul umed. 

Fertilizarea clematitelor se realizeaza in special cu fertilizatori solizi (granule). Se sapa 3-4 gropi mici (de maxim 10 cm) la baza plantei si in fiecare se plaseaza cate o lingura de granule, iar apoi se acopera. La fiecare udare apa va prelua treptat minerale din compozitia granulelor si le va duce catre radacinile plantei. 

Atentie! Nu fertiliza (in exces) planta la plantare! Prezenta sarurilor poate incetini dezvoltarea radacinilor si poate perturba regimul de apa al plantei. Este mai sigur sa fertilizezi dupa ce te-ai asigurat ca planta s-a prins in locul definitiv. Daca folositi ingrasaminte lichide, respectati concentratiile indicate pe ambalaj. Cu acest tip de ingrasaminte puteti fertiliza o data pe luna sau la 3 saptamani. Incetati fertilizarea (in special cu azot) incepand cu luna septembrie. Ingrasamintele pe baza de azot pot reduce rezistenta la frig atunci cand planta intra in iarna.

Daca planta este tanara sau se anunta geruri mari, este bine sa protejam planta (sau baza plantei) cu rumegus. Putem face la baza plantei un musuroi din rumegus (asemanator unui musuroi de cartita). Daca protejam baza clematitei, ne asiguram de viabilitatea unor muguri dorminzi de la baza plantei, in caz ca partea superioara va ingheta.

Taierea (tunderea) clematitei

Clematita nu este un gard viu, asa ca nu se aplica tunderi, ci taieri. Taierile stimuleaza ramificarea si inflorirea clematitei. Acestea se fac primavara, in luna martie. Daca intarziem cu taierile, va intarzia si inflorirea. In primul rand, prin taieri urmarim indepartarea portiunilor de tulpini uscate (care poate au degerat). Taierile se realizeaza la 1 cm deasupra mugurilor (nodurilor).

Taieri in primul an de la plantare

Sa zicem ca am plantat o clematita toamna. Dupa ce trece iarna, in luna martie, facem taierile din primul an. Prin aceste taieri, planta se va reduce destul de mult, lasand-o la o inaltime de doar 30 de centimetri. Prin aceste taieri vom stimula ramificarea de la baza.

Taierile din anii urmatori

Se fac diferentiat, in functie de tipul de clematita pe care o ingrijim. Clematitele se impart in 3 grupe atunci cand vine vorba de taierile aplicate.

• Grupa 1 - nu se taie. Sunt clematite care infloresc doar pe cresterile de anul trecut. De aceea nu se taie. Daca le-am taia, am pierde mugurii floriferi si odata cu ei toate florile din anul respectiv. In aceasta categorie intra urmatoarele specii: Clematis montana, Clematis alpina, Clematis macropetala. Acestora nu li se aplica taieri. Cu toate acestea, daca doriti sa limitati niste cresteri exagerate, puteti taia exact dupa inflorire, in vara. Dar nu scurtati planta la mai putin de 1 metru inaltime!
• Grupa 2 - taieri usoare. Daca nu stii sigur din ce grupa face parte clematita ta, aceste taieri sunt cele mai indicate. Aceste taieri se aplica clematitelor cu flori mari, care infloresc in lunile mai - iunie, pe cresterile din anul anterior. Dupa aceea, urmeaza flori mai mici, aparute pe cresterile din anul curent. Acest tip de taiere consta in scurtarea plantei la inaltimea de 1,5 metri deasupra solului.
• Grupa 3 - taieri puternice. Aceste taieri se aplica clematitelor cu inflorire tarzie. Acestea infloresc pe cresterile din anul curent, incepand cu sfasitul lunii iunie si continuand pe perioada lunii iulie. In aceasta grupa sunt incluse cultivaruri din grupul "Viticella" si "Jackmanii". Acestea se taie puternic, la 2-3 noduri deasupra solului (la 20-50 cm, in functie de lungimea internodului). Aceste taieri se pot aplica si clematitelor cu cresteri puternice.

Inmultirea clematitelor

Clematitele se pot inmulti prin mai multe procedee: seminte, marcotaj terestru sau aerian, butasi, divizarea tufei. Cu toate acestea, cea mai folosita metoda de inmultire in cazul clematitelor este butasirea. 

Boli ale clematitelor

Ofilierea clematitelor - este o boala care apare destul de rar si afecteaza plantele slabite. Frunzele incep sa se ofileasca subit, desi radacinile nu sunt afectate. Pentru a scapa de aceasta boala, folositi un fungicid. 

Fainarea - este o boala care se manifesta prin aparitia unei pudre albe pe suprafata frunzelor. Cu timpul, pudra se ingroasa, frunzele se brunifica si se ofilesc. La primele semne ale fainarii stropiti planta (cu un vermorel sau pulverizator) pe frunze cu o solutie de apa si un fungicid cu actiune asupra fainarii. Concentratia solutiei o aflati de pe ambalajul fungicidului. Repetati tratamentul de 2-3 ori, la interval de 10 zile. Pentru eficienta maxima, poti cumpara doua fungicide pentru fainare si le poti alterna in cadrul schemei de tratament. Mergi la o fitofarmacie si intreaba ce fungicide pentru fainare au in stoc.

Daunatori ai clematitelor

Clematitele nu sunt atacate prea des de daunatori. Cu toate acestea, se poate intampla sa apara paienjeni sau afide.